Cateodata sunt atat de sigura pe niste chestii, lucruri, principii, parerei. Si, cateodata parca nu mai stiu nimic. Urasc momentele astea. Parca sunt cu totul in aer.
Nu stiu daca acum e bine sa ma supar sau sa inteleg. Nu stiu daca e bine sa spun "lasa ca avea nervi, e suparat, le are si el pe ale lui" sau sa spun"auzi bah! ia mai lasa-ma cu ifosele tale!". Oare, daca eu ma purtam asa, el intelegea? Si uite asa iar ajung la intrebarile care incep cu "oare", care ma fac sa ma gandesc la indragosteala din adolescenta. Vai nu pot sa cred ca am folosit cuvantul "adolescenta":)) Ce caterinca maxima :)) Cineva ar zice acum " ce idioata esti".
Anyway, si daca ar intelege si daca nu ar intelege, are importanta? Trebuie sa ma pun in his shoes, si sa ma port si eu ca atare? Asa ar fi bine? sau gresit?
Deocamdata am ales varianta sa inteleg si inca nu stiu daca e bine.
E bine sa fie o echipa? Sau sa fie ceva individual? Pana acum stiam ca cel mai bine e sa fie echipa. Cam ala e sinonimul pentru relatie la mine. Despre orice ar fi vorba,orice fel de probleme, ale mele sau ale lui, le rezolvam impreuna. Acum nu e asa. De ce nu e asa? Nu stie asa?Nu-i place asa? E mai bine asa individual?
Cand am fost si eu asa "individual", am fost asa pt ca nu-mi pasa, pt ca era "pahar de unica folosinta". Se consuma repede si nu aveam de ce sa fiu echipa.
Problema e ca nu stiu daca e bine sau nu asa. Si incerc cumva sa ma uit la mine din exterior, sa vad sunt bine? Si ma intreb toate lucrurile astea, pt ca pana acum am fost obisnuita altfel, m-au construit. Poate nu e tocmai bine daca imi pun intrebarile astea. Dar cumva trebuie sa fie bine, altfel nu mai stateam, nu?
Si atunci tot ce pot sa fac este sa let it be, go with the flow. Pentru ca nah,viata e simpla si misto, sau nu?
Memento: fata ia oamenii asa cum sunt, daca nu-s pt tine ... move on
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu