Undercover

WTF?!?

De 2 zile sunt intr-o mirare continua. Deci cum sa fii asa? Asa cum? Asa ca tipul cu care am schimbat 2 mesaje, dupa care am ajuns la concluzia ca nu are haz si nu am mai continuat. Mare nesimtire din partea mea, evident. Asa ca ma trezesc cu primul mesaj dubios :"nu mai rasp. draga, te crezi mare printesa...auzi, mi se pare ca te-am vazut azi,nu sunt sigur ca erai tu ca poza nu e prea clara,poate m-am inselat. dupa aia mi-am dat seama ca trebuia sa te ciupesc si sa strig Cristinaaa....daca te intorceai si luam o geanta-n cap inseamna ca tu erai"
Total neinteresant, m-am gandit eu ca e o ultima incercare de a vorbi cu mine. A esuat normal. Neprimind replay cred ca l-am calcat pe mica coada si a trimis urmatorul mesaj: "am dat inapoi si am numarat...sunt 6 (sase) mesaje la care nu mi-ai rasp, din ce esti facuta fata,din fier si inima ti-e de gheata ca altfel nu se explica, tie cand ti-a murit cineva din jurul tau ,un prieten,o ruda, ti-a dat macar o lacrima sau nici macar nu te-ai dus sa-l vezi... ce fiinta a crescut parintii tai"
Hmmmm ... ma gandesc eu ... omu e pus pe treaba, nu renunta, deja apeleaza la chestii diabetice. Oricum comparatie e de vis. Nu aveam cum sa-i mai raspund acum, gen ii dadeam apa la moara :))
Dar, cum nu asteptam deloc chiar :)) mai primesc un mesaj, poate cel mai tare mesaj ever: " se pare ca nu exista leac pt tine, esti din gheata toata,mai repede stai singura decat cu cineva... sau poate ca acel cineva trebuie sa aiba toate calitatile din lume +bani ,masini ,vile ca sa aiba atentia ta...de astazi viata ta se va schimba, eu iti doresc sa ai parte de singuratate toata viata ta si toti barbatii sa te ocoleasca cum ai facut si tu cu mine, altfel sa li se intample rele mari si tie si lor,eu sunt un baiat care nu s-a tinut de prostii si care a adunat numai ce este bine in viata ,asta e, in loc sa ti se schimbe viata in bine ti se v-a schimba in rau, o sa cunosti puterea mea... imi pare rau "
PUTEREA lui? Oare cam ce putere? Gen Harry Potter? sau gen Don Juan? Lasand gluma, da-o mah in plm cum sa fii asa? Esti fucking retard? :))PUTEREA lui :)) eh nu pot sa cred asa ceva.
Si vorba unui preten " si crezi ca asta e tot?" ei bine nu :))cum nu? ei bine nu. mai primesc si un ultim mesaj sper :)) :"am trimis poza ta la prietenul meu din USA, e inginer la Boeing si e cu biserica foarte tare, face controale in toate aeroporturile din lume unde au avioane Boeing si participa la intalniri cu inalte fetze bisericesti pe unde se duce... o sa se ocupe de tine , acum nu crezi,dar o sa vezi mai incolo (ai grija ca nu mint) pacat de tine"
Du-te bai nene :)) chiar ai tu un preten in USA?:)) care sa mai fie si inginer la Boening? hmmmm si omu mai e si tare cu biserica ha? :)) Cel mai bun preten al tau nu? ursuletul de plus? transformat peste noapte in plm :))))
Concluzie ... abia astept sa cunosc PUTEREA lor, se pare.

Ana Blandiana

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Joke

O gluma. Si daca stau sa ma gandesc bine, e chiar o gluma prosta. Viata lui este sala. Pentru asta traieste. De ce am trait eu cu alte ganduri? Crezand ca ce? Oare sa fie de vina Bucurestiul? Asta l-a schimbat? Adica la 21 de ani avea preocupari mai ok decat are la 28. Si totusi, el a fost singura dragoste la prima vedere. Mai bine nu il reintalneam, cel putin ramaneam cu imaginea lui de atunci. well ... nevermind ...

x

Deci cand aveam 18 ani m-am indagostit la prima vedere. Imi place mie sa incep cu "deci" :)) si cum ziceam m-am indragostit la prima vedere. El avea 21. Eram in alt oras in vacanta. De ceva vreme imi tot faceam vacantele pe acolo cu o prietena. Cand l-am vazut prima oara asa in treacat din masina, si de la spate :)) mi s-a parut cel mai urat baiat ever. Apoi, intr-o zi, intr-un bar, intra el. Cunoscandu-i pe cei de la masa mea, a venit sa ii salute. Cand a facut cunostinta cu mine, cand a intins mana sa se prezeinte ... ei bine ... eu nu am mai auzit nimic, nici muzica, nici lume, nici galagie, decat numele lui :)) nah .. 18 ani, el ochii albastrii .. tipic. Intrebam apoi mirata si indignata, asta dupa ce mi-am recapatata glasul, de ce s-a oprit muzica :)) ani de zile s-a facut misto de mine pe chestia asta. Mereu cand ieseam cu un tip eram intrebata de prieteni daca s-a mai oprit muzica. Din pacate nu s-a mai oprit niciodata. Am iesit de cateva ori cu el in oras. Era pff minunat, pluteam da da da chiar pluteam :D si intr-o zi dintr-o neintelegere, el s-a dus la intalnire intr-o zi si eu in alta zi. Ala a fost sfarsitul :)) tragic nu? de kkt :)) dar nah eu orgolioasa, apoi s-a terminat vacanta si am plecat la Bucuresti ravasita. Tipul asta a fost cea mai tare experineta traita vreodata, si singura de altfel. Si ... zilele trecute navigand pe netlog dau de un tip cu numele lui, clar nu am uitat cum il cheama nici macar numele de familie sau cand e ziua lui :)) Nu avea poza dar numele corespundea, ziua nasterii la fel. Si, ii trimit mesaj, zic ... locatia x? :)) Si culmea azi imi raspunde DAAA :)) toata ziua am fost cu zambetul pe buze doar stiind ca e el si ca pot vorbi cu el. Nu stiu daca e in Bucuresti, daca e cu cineva, daca ... dar nici nu ma intereseaza.
Scop pentru urmatoarele zile: intalnire cu dragoastea la prima vedere.

Shit

Ok. Deci ma doare capul. Deci ma doare capul si nu pot sa dorm. Si da, maine mai trebuie sa ma trezesc si dimineata, deh ... job. Cum frate sa ma doara capul asa? :)) Deci sunt maxim de uimita. Sunt atat de uimita incat vorbesc singura. E si normal, e 2jum, cu cine kkt sa vorbesc la ora asta. Pana si motanu doarme. Il mai las 5 min si il trezesc :))
Eh si uite asa, in nopti de genu, in care nu pot dormi, imi debiteaza mintea tampenii. Gen ... sa sun, sa nu sun? hmmm oare atat de tare ma doare capu incat ma gandesc sa sun ? :)) Oare daca nu ma durea capul ma gandeam sa ce? Cert este ca am nevoie de o incheiere, nu? Nu neaparat verbala, nici nu are cum verbala, nici nu trebuie sa ajunga la el. Important este sa le scot din mintea mea. Asa ca aceasta incheiere o voi face aici. Nu acum,sunt prea multe ganduri si daaa frate capu inca ma doare :)) Si urasc pastilele. Dar nici fara ele nu pot, oricat as incerca. Pentru cap o pastile, de fapt cred ca sunt 50 de pastile, pt greata la fel, pt febra altele, pt raceala altele. Si pana mea le iei si iti trece in 15 ore :))
Si care e faza cu statusurile? Daca ma uit in lista deja stiu cine face dus, pardon dushuletz, cine papa, cine se joaca si cine e "@ work" :)) dar sex faceti? hmmm se vede treaba ca va e rusine cu aceasta activitate .... minunat. Oare cum as vedea? "fac sexuletz"? De ce chestia asta cu diminutivele? Care e faza? Si de ce se scrie tz - t sau sh-s si apoi cele grele nb, bn, np, cf, dc, plm va e lene sa scrieti sau v-ati obisnuit de la sms-uri cand nu mai aveti credit?
Hmmm intrebari fara raspuns. Pierdere de timp si spatiu.

Tanti rea

Stii ce inseamna sa fii iubit? Stii cum e sa fii iubit? Stii cum esti cand iubesti? E atunci cand te suna un prieten sa iesiti in oras si dupa ce inchizi, o suni pe ea si ii spui: in jum de ora sa fi acolo, e atunci cand in drum spre ea, dai de o gradina frumoasa si te chinui sa te cateri pe gard sa rupi o floare pentru ea, e atunci cand stii ca ii place rasaritul si o trezesti dimineata la 5, dupa ce ai pregatit 2 cani cu 3 in 1, sa vedeti rasaritul impreuna in fata blocului sau in curte sau pe bloc, chiar daca stii ca la inceput va da din gura ca o moara stricata, e atunci cand o trezesti din somn la 3 noapte sa-i spui ca esti in fata blocului ei si ca mori daca in urmatoarele fix 2 secunde nu o vezi, e atunci cand o iei la 12 noaptea sa va plimbati pe Lipscani, pt ca stii ca ii place vechiul Bucuresti, e atunci cand in toiul iernii ii spui hai la mare, pt ca stii ca asta e ultimul ei vis de pe lista ei si vrei ca tu sa fi cel care il indeplinesti, e atunci cand dimineata dupa ce te trezesti ii trimiti mesaj cu " buna dimineata vaca", e atunci cand nu te superi cand ea nu ...
Si atunci cand toate astea nu se intampla, oare? Iar ajung la intrebari care incep sau se termina cu "oare". Dar, totusi, oare inseamna ca nu te iubeste? Mereu am zis ca, daca cineva nu te iubeste asa cum simti tu, asa cum vrei tu, inseamna ca nu te iubeste.
El cum se simte iubit? Daca se intampla x lucru. Si tu il iubesti, nu? Si atunci ce faci? Incerci sa faci acel lucru si pana la urma chiar il faci. De ce? Pentru ca il iubesti si este de-ajuns.
Dar el poate nu stie? Stie. El stie cel mai bine. Si atunci?
Si printre toate gandurile asea, isi face loc ratiune si imi da doua plame si imi spune "fetito!!! trezeste-te". Chiar daca iti doresti ceva foarte tare, din tot sufletul, chiar daca stii ca meriti acel lucru, chiar daca e acolo langa tine si il poti atinge ... pur si simplu nu poate fi al tau, si asta doare cel mai tare. Si atunci devi trist, cel mai trist om de pe pamant. Poate daca nu era langa tine, poate daca nu l-ai fi cunoscut, nu ai fi stiut, nu ai fi stiut ca este asa greu, poate chiar imposibil. Si aunci iti vine ca si lui, sa spui "punct", si poate la un moment dat chiar se va pune punct, si iti vezi de viata ta in continuare, de jobul tau, de casa ta, de prietenii tai, de iesiri. Pana la un moment cand te vei opri si te vei gandi " dar oare daca mai stateam, daca mai aveam rabdare, daca era asa cum imi doream, asa cum ne doream?? Si atunci te faci undeva mic, si te ascunzi si plangi mult si adanc. Si atunci printre lacrimi isi face din nou loc ratiune si iti sopteste bland " nu fii tristuta,maybe you are not ment to be " ... si atunci ce mai poti sa faci decat sa te gandesti "poate, poate asa e ...."

In sfarsit cineva care este de aceasi parere cu mine ... am crezut k sunt singura nebuna. Acel om este Dan Chisu si mare dreptate are. Despre ce? Despre tatuajele deasuprea muschilor fesieri ( mai mult sau mai putin dezvoltati ).

Cam aiurea mi se par mie ... pt k e unul din putinele locuri de pe corp unde nu poti sa ti-l vezi singura ... deci nu e pt fete!!!!!! In acel loc nu poate fi vazut decat in momente intime cand ... stai cu fata la perna. Asa ca de ce sa nu-l folosesti in scopuri utile ?

Poti sa trimiti indemnuri de genu .. nu uitati sa iesiti la timp ... sau ... lasati orice speranta, voi cei care intrati aici ... sau ceva mai de prezent ... all major credit cards accepted. In interesul comunicarii ai putea scrie ceva de genu : Salut, sunt Georgeta. Incantata!

Orice e mai bine decat un fluture inconjurat de trandafiri cu ghimpi.

Concluzia e una ... fetelor nu mai irositi spatiul plubicitar!!

Question

Cat de mult ne mai atrage ideea/ dorinta/ senzatia/ sentimentul de a deschide cu adevarat un capitol in viata cuiva (si prin acest "cuiva" ma refer, desigur, la barbatul de langa tine, la cel pe care inca ti-l creionezi candid si naiv in intinsul univers al asteptarilor sau cel care inca iti este dator cu jumatate din viata pentru ridurile de expresie pe care ti le-a lasat mostenire)? Intre "prima", "actuala" Prima iubire romantica, prima iubire totala... prima... prima... prima, ne adresam inevitabila intrebare: in sistemul acesta de prioritati cat de devreme, cat de tarziu, cat de adevarat, cat de constient si de brusc ne facem noi aparitia in viata cuiva? ...si restul Sau, mai bine zis, in ciuda nefastei luciditati, cat de mult ne framantam interior la gandul devastator al ciclului de vieti care ne-au precedat, cate zambete si imagini ai senzatia ca regasesti pe chipul lui, cate parfumuri si cate identitati, cat din ceea ce vrei tu sa resimti nemaivazutul nemaisimtitul,nemaiauzitul si, nu in ultimul rand, nemaipomenitul sentimentului prezent, a fost modelat, retusat, incercat, inaugurat, inaltat pe altarul inchinat altor femei sau, si mai letal, altei femei, EA Alfa si Omega si tot trecutul din care s-a nascut EL, asa cum ti se ofera in clipa de fata? Undeva intre "marea iubire"... Dincolo de frustrare, curiozitate, dorinta de a sonda orice dedesubt, de a tachina, uneori cu tendinta meschina de a o cobori de pe piedestal o imaginea "idilica" a unei femei ideale, stim ca in orice prezent se ajunge prin inlantuirea de cauze si efecte trecute. Ca te adora, dar sentimentul adoratiei nu ii era cu totul strain, ca te iubeste, dar a mai iubit si inaintea ta, ca iti spune "Te iubesc", dar buzele lui se misca intr-un fel de automatism, ca iti cumpara trandafiri rosii pentru ca FEMEILOR le plac. Dar tu preferi florile de camp...Nu refuzam trecutul, atata timp cat nici ei nu neaga noutatea prezentului. Daca intr-adevar ne alimentam din legile compromisurilor si daca nu putem sterge urmele, macar sa ne imbatam cu fantezia unora noi. Cei din urma vor fi cei din URMA? Oare cu cat ajungem mai tarziu in viata lor, cu-atat mai putin pasibile de titulatura "mare iubire" suntem si mai aproape de vocatia casnica? Oare unde, cand si cu cine incepe moartea pasiunii? Oare ajungem sotii, neveste, mame, matusi, bunici din incapacitatea de a mai fi iubite, amante, iubiri? Cat de traumatizante sau de inhibitoare sunt, cu adevarat fostele iubiri ale actualilor nostri iubiti? Si cat isi doresc ei sa mai arda intr-una noua? Si oare "marea iubire" a lui devine in mod fatidic, consoarta fara stralucire a altuia? Sau a fost nevoie de toate cele scrise mai sus ca sa invat sa formulez intrebarea potrivita: Suntem ultimele in viata unui barbat?