Pam - pam

Deci se strang cativa prieteni intr-o oarecare casa. Un prieten, desi casatorit si cu 2 copii, undeva pe la 30 si ceva,vine cu doua ...nici nush cum sa le zic, doua babi dupa el :)) Cu una cica era combinat, cu a doua prieten asa. In fine, mai vin si cativa prieteni, unii dintre ei singuri. Si incepem seara. Si facem o caterinca, si bem si hahah si hihihi. La un moment dat, una dintre babi simte nevoia sa se schimbe in fusta :)) Cere o fusta de la gajica unde eram si evident isi face moftul. Eh dar nu degeaba a vrut fusta, acum vrea sa si danseze. Doar nu si-a luat fusta degeaba. Si ce crezi? Vrea si a doua babi sa danseze. Si uite asa, ele doua baga dans pe balans :)) Ele evident acum in centrul atentiei. Cum se spune babi la plural? Babi-ile? Eh, ele doua ravnite acum de barbatii din jur, mai putin de unu. Eh babi 1 cand a vazut asta, nu s-a suportat si calare pe el bai nene. Efectiv, calare pe el. Asta sictirit de ea, de ele, ele doua taranci evident, doua taranci bete :)) Si tot incerca el sa-i explice la fata sa se potoleasca, ca nu-i trebuie, ca sa se linisteasca. Aia nimic, mai a naibii baga dans pe el. Asta saracu la un moment zice " opreste-te! esti prea sexy!!!" :)) Deci eram lesinata de ras. Cum sa-i zici asa lu babi? Babi normal ca tot dansa baga pe om, dar cand a auzit ea cuvantul "sexy" adresat ei eeee a lesinat :)) Extaziata toata. Se lasa in jos, se onduieste pe om :)) ceva de vis :)) Asta deja nu o mai halea si ii zice "fataaa ti-am vazut chilotiii" babi hlizandu-se " daaa pai stiu ca am" omu " ce crezi? i-am vazut!!!!" :)) Abia atunci, se strange babi, se da jos de pe om, se pune pe canapea. Credeam ca s-a potolit. Exclus! Cand ne asteptam mai putin, zice babi " vrei sa-i vezi?" omu "i-am vazut" babi "vrei sa-i dau jos?" omu "nu nu, las-o acolo acoperita":)) Deci discutii de vis, am zis ca traiesc un vis. O iubeam pe babi. Mai vroiam.
Cumva se potoleste treaba. Ajungem la povestiri. Babi, tot babi 1, povestea ea cum era mica la tzara si ii era frica de caini si isi lua pietre in buzunare. Asta care o adusese, se uita la ea si zice " pai sa nu te ia vantu, ca esti la fel de grasa ca ea" si arata spre mine :)) Babi se uita la mine, se uita la ea, ea mult mai mare decat mine si zice " nuu ca atunci eram mai plinutza,acum sunt slaba" :)) Sa mori tu ca acum esti slaba? Pai daca acum esti slaba, cam cat de "plinutza" erai atunci? :))
Se face vreo 3-4 dimineata, asta care venise cu babii-le, le ia de manutza, le duce in dormitor si haap profita de trupurile lor, gen toti 3 :))
Si uite asa trece seara. Eu vreau acasa. 3 prieteni cu masina,te ducem noi domne. Ei inca turmentati. Dupa lungi discutii, bine mah hai sa ma duceti. Si plecam. Eram lesinata de somn, abia asteptam sa ajung acasa. Pe drum, ce crezi? Foame. Dam ocolul naibii sa mergem in Floreasca. Mancam. Plecam spre mine. In masina mare balamuc, astia deja ma zapaceau de cap. Mai aveam gen 5 min si ajungeam acasa. Cand? Hop! Pana!!! Nu te creeeed!!! Nu acum! Nu aici! Hmmm ba da :) Ne dam jos din masina. Cine face pana acum? Se apuca toti 3 sa faca pana. Le-a luat 15 min sa puna cricu, 15 min sa dea roatajos, juma de ora sa puna roata noua. Era deja 6 dim, extraordinar de frig afara, maxim de obosita, terminata efectiv.
Deci seara de vis PAM PAM

Regula nr. 3

Post pt mine.

Nu incerca sa schimbi oamenii. I-ai asa cum sunt. Daca iti plac, bucura-te de ei. Daca nu-ti plac, lasa-i asa, lasa pe altii sa-i schimbe, lasa-i sa se schimbe singuri, lasa-i sa fie cum vor ei sa fie, cum le este lor bine. Just walk away si nu te vor afecta in nici un fel.

Fiecare face ce e bine pentru el - keep that in mind.

Nr 7

Eu sunt aia. Tinkerbell punkista :D Povestea? Eram la garsoniera unde stateam cu fratemiu si Fanleu si restul prietenilor :)) In fiecare seara ne rupeam capul. Intr-o seara a fost mai mult de atat. Si atunci ii cer lu fratemiu perna, mi-o aduce, o pun la el in brate si stand asa in cur pe canapea, pun capul pe perna. Si pentru 10 min am avut cel mai tare trip ever si cel mai bun feeling ever. Eram intr-o poienita roz. Totul era roz, florile, iarba, fluturii, cerul, norii, aerul. Eu bineinteles o zana de genu Tinkerbell :)) roz evident. Si mergeam eu asa prin poienita si din cand in cand mai dadeam din aripi si ma ridicam putin de pe pamant si iar ma lasam jos si iar mai zburam. Si in spatele meu ...ce crezi? Lasam abur roz :)) Si era un sentiment de bine, niciodata simtit pana atunci. Pana cand unul care era acolo a inceput sa vorbeasca, cu o voce pitzigaiata si m-a trezit. L-am urat maxim pe ala. L-am trimis acasa :)) Cand le-am povestit la astia au ras maxim:))

Pana atunci nu-mi placea culoarea roz, dar de atunci sunt filingoasa cu ea, nu o port dar am asa mici mici chestii roz. Si de atunci iubesc "poienita roz".

Candva o sa-mi fac un perete intr-o camera asa, o tinkerbell intr-o poienita roz, am si gasit poza exact exact ca in trip :)) Dar pana atunci, am facut tatuajul asta, care imi este foarte drag.

Nr 4

Aripile astea imi sunt foarte dragi mie. Mi le tot doresc de vreo 3 ani si abia anul asta le-am facut. Imi era si foarte teama de ace, de durere.

Dupa ce am stat in casa o lunga perioada de timp , datorita "raului" meu (inca nu vreau sa povestesc despre el aici) in momentul in care am iesit m-am simtit renascuta. Atunci m-am hotarat sa-mi fac aripile. Era un nou inceput, puteam sa fac tot ce nu facusem pana atunci si incepeam sa vad ce nu vazusem in 23 de ani, sa ma bucur de lucruri pe care le consideram neimportante vantul, frunzele, cafeaua pe Lipscani, mirosul primaverii.

Si uite asa, in februarie anul asta, dormeam eu asa pe la 2 la pranz. Ma trezeste "mai vrei sa-ti faci tatuaj?" "aaaaa da" "hai ca a venit baiatu" :)) Ma trezesc buimaca, imi fac un 3in1,in timpul asta "baiatu" isi pregatea sculele. Ma gandeam "mah esti nebun chiar imi fac" :)) Si chiar mi-am facut si le iubesc foarte tare si NU,NU O SA MA PLICTISESC DE ELE NICIODATA.

Nr. 2

Am stat si m-am gandit. Nu pot sa-mi las dorintele asa, sa fie doar niste cuvinte, trebuie sa le dau viata. Si atunci o sa le dezvolt putin pe cele implinite.


Cea mai faina melodie pe care am auzit-o vreaodata este asta:



Nu cred ca am auzit melodie mai faina decat asta, mai vie, mai plina de emotie. Mereu am zis ca melodia asta vorbeste cu mine si intelege tot. Si dupa ce am descoperit melodia acum foarte multi ani, am descoperit si artistul. Si atunci a devenit dorinta. Sa fiu prezenta la un concert al lui. Acum vreo 2-3 ani, aflu ca va tine un concert la Sala Palatului. Eu fericita maxim evident, gandindu-ma " eu voi fi acolo". E si o pevestioara funny pana la urma cum am si ajuns acolo. Fiind foarte fericita, impartasesc bucuria cu prietenii mei. Unul dintre ei fiind normal Fanelu :)) Si ce zice el "lasa frate,nu-ti lua bilet pt ca te bag eu". Bah nu fii nebun si nu te juca cu focu. El foarte sigur pe el. Zic bine mah hai sa am incredere in tine,dar de nu, pielea ta geanta va fi. OK OK. Ziua concertului, cu 2 ore inainte ma suna Fanelu ca domne are alarma si nu poate veni. Deci Cristina suge-te. Am fost maxim dezamagita, am plans maxim si l-am urat foarte tare pe Fanelu. Zamfir nu mai avusese un concert la noi de foarte multa vreme, aia fusese sansa mea. Intr-un final ma resemnez, dar tot il uram pe Fanelu. Dupa ceva vreme ma suna el si imi spune ca va fi un nou concert. Parca nu-l mai uram asa tare :)) De data asta si ajung la concert. A fost .... nu am cuvinte cat de minunat.

Post aiurea

Cateodata sunt atat de sigura pe niste chestii, lucruri, principii, parerei. Si, cateodata parca nu mai stiu nimic. Urasc momentele astea. Parca sunt cu totul in aer.

Nu stiu daca acum e bine sa ma supar sau sa inteleg. Nu stiu daca e bine sa spun "lasa ca avea nervi, e suparat, le are si el pe ale lui" sau sa spun"auzi bah! ia mai lasa-ma cu ifosele tale!". Oare, daca eu ma purtam asa, el intelegea? Si uite asa iar ajung la intrebarile care incep cu "oare", care ma fac sa ma gandesc la indragosteala din adolescenta. Vai nu pot sa cred ca am folosit cuvantul "adolescenta":)) Ce caterinca maxima :)) Cineva ar zice acum " ce idioata esti".

Anyway, si daca ar intelege si daca nu ar intelege, are importanta? Trebuie sa ma pun in his shoes, si sa ma port si eu ca atare? Asa ar fi bine? sau gresit?

Deocamdata am ales varianta sa inteleg si inca nu stiu daca e bine.

E bine sa fie o echipa? Sau sa fie ceva individual? Pana acum stiam ca cel mai bine e sa fie echipa. Cam ala e sinonimul pentru relatie la mine. Despre orice ar fi vorba,orice fel de probleme, ale mele sau ale lui, le rezolvam impreuna. Acum nu e asa. De ce nu e asa? Nu stie asa?Nu-i place asa? E mai bine asa individual?

Cand am fost si eu asa "individual", am fost asa pt ca nu-mi pasa, pt ca era "pahar de unica folosinta". Se consuma repede si nu aveam de ce sa fiu echipa.

Problema e ca nu stiu daca e bine sau nu asa. Si incerc cumva sa ma uit la mine din exterior, sa vad sunt bine? Si ma intreb toate lucrurile astea, pt ca pana acum am fost obisnuita altfel, m-au construit. Poate nu e tocmai bine daca imi pun intrebarile astea. Dar cumva trebuie sa fie bine, altfel nu mai stateam, nu?

Si atunci tot ce pot sa fac este sa let it be, go with the flow. Pentru ca nah,viata e simpla si misto, sau nu?

Memento: fata ia oamenii asa cum sunt, daca nu-s pt tine ... move on

Primele

1. Iarna la mare
2. Concert Gheorghe Zamfir - done (2008)
3. Italia - done (iunie 2010)
4. Tatuaj aripi - done (februarie 2010)
5. Londra
6. Venetia
7. Tatuaj tinkerbell punkista - done (octombrie 2010)
8. Tatuaj "what comes around, goes around" - done ( ianuarie 2010 )
9. Cursuri street dance
10. Sa invat limba italiana

11. Tatuaj "old habits die hard" - done (14 mai 2011)

12. Masina de scris - done (2012)

Interzis

Deci o zi din saptamana oarecare, dimineata la 8, Universitate. Eu si doi prieteni, afara destul de placut pentru plimbare. Hai sa mergem pe jos pana la Gara de Nord. Super! Hai! Si ne-o luam noi asa usureanu pe jos. Universitate - Cismigiu - Kogalniceanu - dreapta spre Gara. Eh de acolo ne-am cam pierdut. Dar nu-i bai, hahaha caterinca. Stanga, dreapta, pe acolo,ba nu! pe acolo si tot asa. La un moment dat deja oboseala isi spunea cuvantul, nedormiti toata noaptea. Ma uit la ceas. Deja mergeam pe jos de 2 ore. Say what?!? OK OK caterinca dar hai sa ne-o luam spre casa si noi. Habar nu aveam unde ne aflam. Inttrebam noi pe cineva cum ajungem la Gara. Unul dintre desteptii de langa mine "nu domne nu stie ea! tot inainte trebuie sa mergem!" Si mergem. Ajungem la o mare intersectie, destul de cunoscuta spre deosebire de restul peisajului. Zic "bah!!! nu e bine unde suntem" " ete nu! bine ca stii tu" "las cristinica ca e bine" Eu tot nu vroiam sa plec din intersectia aia, pana cand ma dumiresc. Deci stanga Moxa - Romana, dreapta Universitate. Deci in momentul ala m-a luat capu.Eh cum mai baiatule sa ne invartim noi asa pentru 2 ore si sa ajugem fix de unde am plecat. Blonzi noi asa toti 3? :)) Cam da, a? Deci nu-mi puteam reveni, efectiv nu-mi venea sa cred. Prietenii cu pricina, se prind ei ca trebuie sa facem stanga si sa o luam pe Calea Grivitei. Imi arata ei o straduta "ba pe acolo trebuie sa mergem". Cand ma uit la straduta aratata, 2 semne mari de interzis. Eu in zapaceala mea zic, foarte foarte hotarata "bah voi sunteti nebuni,nu putem pe acolo, e INTERZIS" si dau sa plec :D Astia raman interzisi, eu fac cativa pasi, am simtit ca nu-s urmata si ma opresc "asteptati invitatie speciala?" "cristinica. noi suntem pietoni" :)) deci astia ramasesera masca,se uitau la mine ca la avioane. Nu era adevarat ce se intaplase. Adica nu are cum, nu? Ei bine ba da, dar nah, ce vrei se mai intampla, nu? :D:D