Adorabil

"Daca esti cuminte, iti mai dau". Si am fost. Si mi-a mai dat.

E ciudat cum cunosti oameni faini in cele mai neobisnuite locuri. Dar cum spune si poezia "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Cu siguranta postul asta este prea diabetic pentru el. Ca si atunci cand am zis "eram ingropata de placere, de aceea taceam, ma bucuram de moment". A ras de mine, de-mi venea sa-l ranesc fizic :)) Sau atunci cand am zis "nu vreau sa le dau viata cuvintelor degeaba". Iar a ras de mine. Dar nu conteaza, pentru ca el este adorabil si atunci se trece cu vederea tot.

Mi-a placut pt ca ... cumva din cauza celorlalti barbati. Barbati care parca nu mai au imaginatie si iau totul prea in serios si transforma totul in sec. Dar cand primesti acadele pentru ca le mananci cu pofta, cand primesti corn pentru ca in supermarket-ul ala de cacat nu ai gasit, cand iti baga degetele in ureche, cand isi pune picioarele pe masa, e normal sa-ti devina drag. Deci mi s-a parut absolut genial momentul in care am intrat in camera, ne-am asezat pe canapea, iar el incaltat fiind, zbang cu picioarele pe masa. Am iubit momentul ala. Nimeni nu-si mai pune picioarele asa pe masa. Pentru ca e urat, pentru ca nu se face asa ceva, pentru ca trebuie sa facem impresie buna. Nu frate! Pune-le pe masa!

Imi place cum imi vede linistea si calmul. Imi place cand vad ca se bucura de ele. Fiecare intalnire se termina dimineata. Iar mi se parea genial. Nu am mai stat asa cu cineva de foarte multa vreme. De fiecare data se vorbeau prostii, nimic serios. Si fiecare seara se termina cu minute de liniste si calm si eu tinuta in brate. E bine acolo, e liniste si un sentiment de bine si bun, asa cum era in poienitza roz. Foarte rar bratele unui barbat iti dau linistea asta. Multi nu stiu sa tina in brate, stiu ca suna ciudat. Cum frate sa nu stie? Da frate, nu stie. Si mai ales bratele unui barbat pe care il stii de cateva zile. Treaba asta m-a lesinat. Prima oara cand am stat acolo si in secunda 2, nimic in jur nu mai conta.

Si da, nu am mai avut un moment romatic ca cel din Jack's de foarte multa vreme, si o sa ramana acolo.

O vreme am fost curajoasa in ochii lui, pentru ca am avut curaj sa ma intalnesc cu el. Si mi-a repetat treaba asta de prea multe ori, incat aveam indoieli. Dar daca nu aveam curaj? Nu era pacat? A trecut ceva vreme de cand nu mi-au fost observate mainile si gatul. Imi plac barbatii care imi vad gatul, sunt intr-un fel. Mi se pare ca au mai multa esenta decat restul. Si de acum, imi iubesc picioarele mai mult si nu o sa le mai ascund niciodata.

Apoi, mi-a placut foarte tare pentru ca nu este serios, pentru ca nu ia lucrurile in serios. In momentul ala m-a avut la degetul mic. Majoritatea, dupa o anumita varsta, iau totul in serios. Jobul, familia, relatia, iubita, dupa 6 luni te muti cu ea, dupa 1 an - 2 te casatoresti, pentru ca asa trebuie, pentru ca ai o varsta, pentru ca esti serios. Si eram satula de barbati asa. Hai sa ne mutam, hai sa ne casatorim, hai sa facem copii frumosi. Facem, dar hai sa mai stam 1 an, 2, 5. Inca imi place sa-mi pastrez relatiile ca la 18 ani. Simple si misto. Fara sa simt nevoia sa duc relatia la next level. Sa ramana tot asa draguta cu iesiri, cu nopti pierdute, cu nopti de placere, cu momente romantice in cele mai neasteptate locuri, fara batai de cap, fara lanturi. Probabil imi este si teama sa mai ajung in punctul ala cu cineva, pentru ca de cate ori s-a ajuns acolo unul dintre noi a fost ranit. Si nu mai vreau sa fiu ranita dar nici sa mai ranesc pe cineva. Asa ca, atunci cand au intervenit dorintele de schimbari nebune sau lanturile, m-am retras, si am evitat sa ajung la certuri si sa raman cu amintiri placute. Pentru ca atunci cand apar toate lucrurile astea, dispare fun-ul din relatie. Si din toate aceste motive, when i grow up i wanna be a little girl.

Imi plac oamenii cu defecte, oamenii care nu sunt perfecti, oamenii care fac greseli. Imi plac oamenii care stiu sa se joace. Si el se pare ca stie. Cu siguranta muuuult mai mult decat mi-a aratat mie. Pe principiul acadelelor, daca sunt cuminte ... poate imi mai arata :)) Desi mai nou am aflat ca nu mai sunt cuminte. Da da! Asa mi-a zis "guvido! tu nu esti cuminte" :)) Imi place sa ma joc oriunde pe strada, in masina, in club, in cafenea, in casa.

Eh, si dupa ce am adunat toate lucrurile astea, am avut revelatia de a-mi dori sa ma bucur mai mult de tot. Si intr-un exces de ... nici nu stiu de ce era excesul, dar a fost, am si vrut sa impartasesc dorintele mele. Apoi mi-am dat seama ca as fute toata treaba si ca as fi intelesa poate gresit. Si am vrut sa tac, dar era prea tarziu :)) Tot ce am putut zice a fost "as vrea sa descopar mai mult din tine". Si am primit "nu ai face fata unuia ca mine, ai ajunge sa ma urasti si apoi sa te feresti toata viata de cei ca mine". Nu mi-au placut cuvintele astea, au lovit undeva acolo. Nu acolo, acolo :)) Ce puteam sa mai zic? Nu avea rost sa zic nu vreau sa te leg, nu vreau sa ma legi, e bine asa dar vreau sa te simt mai aproape. Nu avea rost sa zic ca deja fug de un tip de oameni, ca nimic rau nu e nou pentru mine, ca orice rau mi-ai face nu ar fi nou pentru mine. Am trecut deja prin tot raul care se putea trece. Nu vreau sa se vada ca stiu, nu vreau sa se vada ca am trait niste cacaturi pe care inca incerc sa le uit, si le uit atunci cand e liniste in bratele unui barbat misto. Si tocmai din cauza asta am invat sa ma bucur de oameni altfel. Am invata ca nu e important cat dureaza si nu mai fac un tel din a dura cat mai mult. Prefer sa dureze o saptamana, o luna, o luna si 3 zile. Dar sa fie misto. Am invat sa nu ma mai consum degeaba, sa nu ma mai complic si sa nu mai complic vietile oamenilor. Nu vreau sa ma mai intreb "unde esti? de ce esti acolo? de ce nu esti aici? iar te vezi cu x? de ce nu m-ai sunat? de ce nu m-ai luat si pe mine?". Si nici nu vreau sa mai fiu intrebata lucrurile astea.

Iar el sau cei ca el. Cei care nu iau lucrurile in serios, cei care inca se joaca, imi pot oferi ce vreau si am nevoie. Liniste.

Dar probabil are motivele lui care l-au facut sa spuna ce a spus si sa nu se gandeasca mai departe. Oare pentru ca nu mai sunt cuminte? Sau pentru ca am fost cuminte?

Sper sa nu se stinga prea curand. Iar cand se va stinge vor ramane acadelele, un buton de la masina care acum are viata, cizmele de ... :)) Si vor ramane si cuvinte ca "adorabil", "tigan", "prietenos", "neprietenos", "seria 1", "voma" :))Cuvinte pe care atunci cand le voi folosi, ma voi gandi acolo. Si va ramane si un tatuaj cu un pitic genial. Si pe langa povestea originala, va fi si povestea unui adorabil neprietenos, dar totusi prietenos cu mine.

Postul asta exista pentru ca nu imi place sa am regrete, pentru ca nu imi place sa ma intreb "cum ar fi fost daca spuneam, daca vorbeam?". Am deja destule intrebari asa si nu mai vreau sa mai adun altele. Postul asta exista pentru ca si eu sunt cateodata diabetica si filingoasa.Dar uneori ma pierd si eu in detalii si devin seaca si gri si serioasa, si atunci am posturile astea care imi reamintesc ca viata nu e numai gri, e si roz, ca oamenii nu sunt toti rai si haini, ca pana la urma lucrurile mici conteaza cel mai mult.

Comunista

Mai nou am aflat ca sunt comunista. Pai cum? Pai hai sa povestesc.

Acum cateva zile ma intalesc cu un prieten. Si din una in alta ajungem sa vorbim despre relatii, barbati si femei. Eu incercam sa-mi sustin punctul de vedere. Si anume: realtiile is faine si ca daca am o relatie sunt fidela. El incerca sa ma convinga ca nu e asa. Si nu numai ca nu e asa, dar nu e BINE sa fi asa. E bine sa ti-o tragi cu toata lumea, cu cine vrei, oricand vrei, chiar daca ai relatie si iti este bine acolo. Pentru ca asta conteaza cel mai mult in viata - sexul. El este casatorit si are o amanta. Bine, o amanta oficiala. Iar amanta si-o mai trage cu nu stiu cati. Si e absolut normal sa fie asa. Si e bine ca e asa. Eu in continuare imi sustineam parerea. Relatiile mele nu au fost cu batai de cap si cu sufocari. Una singura a fost cu batai de cap, dar acolo e alta poveste. Restul au fost misto si faine. Dar cred ca pentru asta, trebuie ambii participanti sa fie cumva la fel. Altfel, se ajunge pe carari total diferite. Si incep sa se doreasca lucruri diferite si atunci apar bataile de cap. Am avut noroc sa intalnesc barbati misto. Barbati care erau capabili sa inteleaga ca intr-o zi pur si simplu nu am chef de el, dar asta nu inseamna ca nu-mi mai e drag, ci pur si simpu vreau o zi a mea. E mai misto sa stii ca e cineva langa tine. Sa stii ca daca vrei sa iesi in club, iesi cu el, si va rupeti capul si dimineata pana ajungeti acasa, incepeti tachinatul sexual :)). Ca daca vrei un week-end fara lume, il ai pe el, si stati toata ziua in pat profitand de corpurile voastre. Dar si daca ai nevoie de un umar puternic, il ai pe al lui. Ca daca 3 zile nu ai chef de el, e ok si nu se supara si nu intelege gresit. Nu e mai ok asa, decat sa te intinzi cu 15? Decat sa ti-o arzi in 15 intalnirii, care mai de care mai anoste, mai plictisitoare, mai fara haz? Nu e parca mai ok asa? Ba eu cred ca da. Relatia pentru mine nu inseamna sufocare, nu inseamna legare de calorifer, nu inseamna stop vietii sociale. Ca daca e vorba doar de sex, exista fuck friends. Am si fuck friends, dar la un moment parca e sec asa. In fine, si dupa ce am sustinut toate chestiile astea, mi s-a spus raspicat: esti comunista! Am ramas interzisa. Efectiv fara cuvinte. Say what?!? Eu? Cum bah sunt comunista cand ... NU SUNT :)) Nu frate esti! Ai ramas in urma. Suntem in democratie si trebuie sa intrii si tu in rand cu lumea. Adica sa devin tarfet a? :))

Cum sa gandesti asa? Ma intrebam eu asa in mintea mea ... pai si atunci de ce te-ai casatorit? Ca sa faci copii? Ca sa fie cineva care are grija de ei, iti spala, iti calca, iti face de mancare? Ea nu comenteaza nimic, desi stie despre infidelitatile tale, doar pentru ca tu esti barbat si aduci banii in casa? Nu cumva asta e comunism? Ca daca ma gandesc la mine, care sunt "comunista", imi doresc copii foarte tare, dar nu sa ma si casatoresc doar pentru ca trebuie. Sau ca asa e normal, mai intai nunta si apoi copii. As putea trai o viata linistita si fara acordul primarului. Desi ideea de mireasa, de rochie ma incanta. Deh in adancu sufletului sunt si eu o mica printzesica. Dar nu ma vad alergand acolo, doar pt ca e un must sau am o varsta sau pentru ca trebuie sa ducem realtia la un next level.

Dar astea sunt doar gandurile unei comuniste care traieste in democratie cu greu. Sper sa intalnesc sau sa reintalesc un comunist ca mine, care vede viata de relatie la fel de gri sobolan :))

( nu are nici o legatura dar "gri sobolan" mi se pare cea mai naspa culoare si urasc culoarea datorita denumirii evident, daia am si folosit acum pentu a descrie cel mai naspa lucru cu putinta ). Si sa aratam lumii ce bine e sa fii comunist. Ah da! Trebuie sa fie si mare, sa-l tabaceasca pe idiotu de mai sus :D

No name

Ma tot chinui de ceva vreme sa scriu postul asta, dar mereu m-am luat cu altele. So here it is now. Majoritatea prietenilor imi tot spun sa-mi vina mitea la cap si sa ies si eu cu baieti normali, sa las bad guys, ca deh am si eu o varsta. Ce inseamna tip "normal"? Pai cu un job stabil, camasa, care a avut o lunga relate, balarii de genu. Si atunci ce ma gandesc eu? Hai mah sa vedem cum e, sa ascultam sfatul prietenilor. Si scanam, si gasim tipul de 27 de ani, job stabil, fosta relatie de 8 ani si incepe treaba :)) La prima intalnire nimic de comentat, nu m-am prins cum sta treaba. Parea bine asa. Urmeaza a2a intalnirea, care a fost cumva asa pe fuga. Urmeaza a3a intalnire, deja incepea sa isi faca prezenta normalitatea. Si atunci incepe cu intrebari "stii sa gatesti?" "speli?" "faci curat?" Hmmmm, nu e prima oara cand sunt intrebata asta, dar asa dintr-o data? Seaca intalnire, no fun, no caterinca, nada. Eu ma gandesc iar la prietenii mei, cam ezitam cu a4a intalnire. Il sun pa Fanelu, sa ne consultam, sa vedem. Zic bah omu e dubios, nu rade, nu face o caterinca, imi povesteste de marea lui cariera si mancarea preferata. Fanelu imi zice "pai normal, cum sa-ti placa tie? tu cum vezi scursura societatii sari pe el I LOVE YOU MAN" :)) Mda, bine bine hai sa mai incercam. Si asa urmeaza a4a intalnire. Ah sa nu uitam ca dupa a2a intalnirea a indraznit sa ma tina de mana, iar dupa a3a sa ma pupe pe gura, a se nota NU sa ma sarute. Cum frate sa ma pupi? Adica prima oara gen si tu nu ma saruti? Ma pupi? N-am vrut sa ma duc cu gandul mai departe, ma bucuram ca exista fuck friends :)) Si asa urmeaza a4a intalnire. Deja descopeream chestii noi si scary. Toate povestile lui despre iesiri la terase, cluburi, whatever, erau de acum 7-8 ani, cand era in facultate sau pana sa-si inceapa marea relatie. Si ma gandeam, voi in 8 ani ati facut ce? Ati fost unde? Nicaieri? In fine, poate nu am eu capacitatea de a intelege chestii asa profunde. Apoi, incepe marea discutie cu cacaturi ipotetice. Adica: "ipotetic vorbind, stati impreuna, te trezesti dimineata sa-i pregatesti micul dejun?" "ne trezim la ore diferite?" "da, el mai devreme" "atunci no way" :)) Evident, nu i-a placut raspunsul meu. Apoi urmeaza o serie de intrebari lejere "iti plac copii?", " ai rabdare cu ei?", "te intelegi bine cu parintii?" Apoi are o noua revelatie " ipotetic vorbind, te trezesti sa-i faci pachetul?" Eh in momentul ala m-a pierdut. Sa-i fac pachetul? Ce-i ala? :)) Nici macar nu aveam notiunea de pachet. Are you fucking retard?? Caterinca care nu a existat in primele 3 intalniri, era acum la maxim. Nu te oprii!!! Mai spune-mi!! Mai vreau !!! Si el continua "ipotetic vorbind, te superi daca in fiecare week-end el se duce la prietenii lui?" "singur?" "da" "mereu?" "da". Da ce-ai frate? Iti e rusine cu ea? Ei bine, nu. De fapt mi-a explicat: acolo se intalnesc doar baieti, si normal ca baietii vorbesc urat si ... nu are ce sa caute o fata acolo, sa auda ea vorbe vulgare. Ma uitam la el si ma intrebam daca exista, daca e real. Era :)) Clar nu mai rezistam, si atunci ii povestec cum ei se intalnesc acolo, asa prietenii mei se stranga la mine, majoritatea baieti. Reactie "pai ... si .... vorbesc asa urat??" zic NU! VORBIM asa urat! Eh in momentul ala mai avea un pas pana la infart :)) Cum mai baiatule asa? Eram maxim de surprinsa. Atat de limitat? Pacat. M-am scuzat frumos, m-am ridicat si am plecat. Nu inainte de a-i spune, ca de cand a avut el o prima intalnire, acum 8 ani, muuuuulte s-au schimbat. Cu siguranta va intalni o fata care se vede nevasta sau genul ala de nevasta si vor trai fericiti impreuna. De atunci m-am lecuit de tipi "normali". Raman tot la genul meu de barbat "scursura societatii". Are aproape de toate, ii lipseste prostia, ochelarii de cal si ingraditul societatii. Dar cred ca voi putea trai fara ele. Asa ca dragi prieteni, cand va mai mananca in cur, nu ma mai scarpinati pe mine, ci pe voi :)) Va pup!