duminică, 28 noiembrie 2010

Adorabil






"Daca esti cuminte, iti mai dau". Si am fost. Si mi-a mai dat.
E ciudat cum cunosti oameni faini in cele mai neobisnuite locuri. Dar cum spune si poezia "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
Cu siguranta postul asta este prea diabetic pentru el. Ca si atunci cand am zis "eram ingropata de placere, de aceea taceam, ma bucuram de moment". A ras de mine, de-mi venea sa-l ranesc fizic :)) Sau atunci cand am zis "nu vreau sa le dau viata cuvintelor degeaba". Iar a ras de mine. Dar nu conteaza, pentru ca el este adorabil si atunci se trece cu vederea tot.
Mi-a placut pt ca ... cumva din cauza celorlalti barbati. Barbati care parca nu mai au imaginatie si iau totul prea in serios si transforma totul in sec. Dar cand primesti acadele pentru ca le mananci cu pofta, cand primesti corn pentru ca in supermarket-ul ala de cacat nu ai gasit, cand iti baga degetele in ureche, cand isi pune picioarele pe masa, e normal sa-ti devina drag. Deci mi s-a parut absolut genial momentul in care am intrat in camera, ne-am asezat pe canapea, iar el incaltat fiind, zbang cu picioarele pe masa. Am iubit momentul ala. Nimeni nu-si mai pune picioarele asa pe masa. Pentru ca e urat, pentru ca nu se face asa ceva, pentru ca trebuie sa facem impresie buna. Nu frate! Pune-le pe masa!
Imi place cum imi vede linistea si calmul. Imi place cand vad ca se bucura de ele. Fiecare intalnire se termina dimineata. Iar mi se parea genial. Nu am mai stat asa cu cineva de foarte multa vreme. De fiecare data se vorbeau prostii, nimic serios. Si fiecare seara se termina cu minute de liniste si calm si eu tinuta in brate. E bine acolo, e liniste si un sentiment de bine si bun, asa cum era in poienitza roz. Foarte rar bratele unui barbat iti dau linistea asta. Multi nu stiu sa tina in brate, stiu ca suna ciudat. Cum frate sa nu stie? Da frate, nu stie. Si mai ales bratele unui barbat pe care il stii de cateva zile. Treaba asta m-a lesinat. Prima oara cand am stat acolo si in secunda 2, nimic in jur nu mai conta.
Si da, nu am mai avut un moment romatic ca cel din Jack's de foarte multa vreme, si o sa ramana acolo.
O vreme am fost curajoasa in ochii lui, pentru ca am avut curaj sa ma intalnesc cu el. Si mi-a repetat treaba asta de prea multe ori, incat aveam indoieli. Dar daca nu aveam curaj? Nu era pacat? A trecut ceva vreme de cand nu mi-au fost observate mainile si gatul. Imi plac barbatii care imi vad gatul, sunt intr-un fel. Mi se pare ca au mai multa esenta decat restul. Si de acum, imi iubesc picioarele mai mult si nu o sa le mai ascund niciodata.
Apoi, mi-a placut foarte tare pentru ca nu este serios, pentru ca nu ia lucrurile in serios. In momentul ala m-a avut la degetul mic. Majoritatea, dupa o anumita varsta, iau totul in serios. Jobul, familia, relatia, iubita, dupa 6 luni te muti cu ea, dupa 1 an - 2 te casatoresti, pentru ca asa trebuie, pentru ca ai o varsta, pentru ca esti serios. Si eram satula de barbati asa. Hai sa ne mutam, hai sa ne casatorim, hai sa facem copii frumosi. Facem, dar hai sa mai stam 1 an, 2, 5. Inca imi place sa-mi pastrez relatiile ca la 18 ani. Simple si misto. Fara sa simt nevoia sa duc relatia la next level. Sa ramana tot asa draguta cu iesiri, cu nopti pierdute, cu nopti de placere, cu momente romantice in cele mai neasteptate locuri, fara batai de cap, fara lanturi. Probabil imi este si teama sa mai ajung in punctul ala cu cineva, pentru ca de cate ori s-a ajuns acolo unul dintre noi a fost ranit. Si nu mai vreau sa fiu ranita dar nici sa mai ranesc pe cineva. Asa ca, atunci cand au intervenit dorintele de schimbari nebune sau lanturile, m-am retras, si am evitat sa ajung la certuri si sa raman cu amintiri placute. Pentru ca atunci cand apar toate lucrurile astea, dispare fun-ul din relatie. Si din toate aceste motive, when i grow up i wanna be a little girl.
Imi plac oamenii cu defecte, oamenii care nu sunt perfecti, oamenii care fac greseli. Imi plac oamenii care stiu sa se joace. Si el se pare ca stie. Cu siguranta muuuult mai mult decat mi-a aratat mie. Pe principiul acadelelor, daca sunt cuminte ... poate imi mai arata :)) Desi mai nou am aflat ca nu mai sunt cuminte. Da da! Asa mi-a zis "guvido! tu nu esti cuminte" :)) Imi place sa ma joc oriunde pe strada, in masina, in club, in cafenea, in casa.
Eh, si dupa ce am adunat toate lucrurile astea, am avut revelatia de a-mi dori sa ma bucur mai mult de tot. Si intr-un exces de ... nici nu stiu de ce era excesul, dar a fost, am si vrut sa impartasesc dorintele mele. Apoi mi-am dat seama ca as fute toata treaba si ca as fi intelesa poate gresit. Si am vrut sa tac, dar era prea tarziu :)) Tot ce am putut zice a fost "as vrea sa descopar mai mult din tine". Si am primit "nu ai face fata unuia ca mine, ai ajunge sa ma urasti si apoi sa te feresti toata viata de cei ca mine". Nu mi-au placut cuvintele astea, au lovit undeva acolo. Nu acolo, acolo :)) Ce puteam sa mai zic? Nu avea rost sa zic nu vreau sa te leg, nu vreau sa ma legi, e bine asa dar vreau sa te simt mai aproape. Nu avea rost sa zic ca deja fug de un tip de oameni, ca nimic rau nu e nou pentru mine, ca orice rau mi-ai face nu ar fi nou pentru mine. Am trecut deja prin tot raul care se putea trece. Nu vreau sa se vada ca stiu, nu vreau sa se vada ca am trait niste cacaturi pe care inca incerc sa le uit, si le uit atunci cand e liniste in bratele unui barbat misto. Si tocmai din cauza asta am invat sa ma bucur de oameni altfel. Am invata ca nu e important cat dureaza si nu mai fac un tel din a dura cat mai mult. Prefer sa dureze o saptamana, o luna, o luna si 3 zile. Dar sa fie misto. Am invat sa nu ma mai consum degeaba, sa nu ma mai complic si sa nu mai complic vietile oamenilor. Nu vreau sa ma mai intreb "unde esti? de ce esti acolo? de ce nu esti aici? iar te vezi cu x? de ce nu m-ai sunat? de ce nu m-ai luat si pe mine?". Si nici nu vreau sa mai fiu intrebata lucrurile astea.
Iar el sau cei ca el. Cei care nu iau lucrurile in serios, cei care inca se joaca, imi pot oferi ce vreau si am nevoie. Liniste.
Dar probabil are motivele lui care l-au facut sa spuna ce a spus si sa nu se gandeasca mai departe. Oare pentru ca nu mai sunt cuminte? Sau pentru ca am fost cuminte?
Sper sa nu se stinga prea curand. Iar cand se va stinge vor ramane acadelele, un buton de la masina care acum are viata, cizmele de ... :)) Si vor ramane si cuvinte ca "adorabil", "tigan", "prietenos", "neprietenos", "seria 1", "voma" :))Cuvinte pe care atunci cand le voi folosi, ma voi gandi acolo. Si va ramane si un tatuaj cu un pitic genial. Si pe langa povestea originala, va fi si povestea unui adorabil neprietenos, dar totusi prietenos cu mine.


Postul asta exista pentru ca nu imi place sa am regrete, pentru ca nu imi place sa ma intreb "cum ar fi fost daca spuneam, daca vorbeam?". Am deja destule intrebari asa si nu mai vreau sa mai adun altele. Postul asta exista pentru ca si eu sunt cateodata diabetica si filingoasa.Dar uneori ma pierd si eu in detalii si devin seaca si gri si serioasa, si atunci am posturile astea care imi reamintesc ca viata nu e numai gri, e si roz, ca oamenii nu sunt toti rai si haini, ca pana la urma lucrurile mici conteaza cel mai mult.







Niciun comentariu: