marți, 17 mai 2011

Din coltul mintii


Cateodata vreau sa ma ascund. Sa ma ascund de lume. Si atunci ma scufund in muzica. Cateodata intru in rand cu ei. Cu obisnuitii, cu normalitatea. Sunt multi in turma aia, si toti gri. Aceleasi ganduri, aceleasi haine, aceleasi dorinte, aceleasi idealuri, aceleasi frici. Ma strecor incet pe langa ei si intru in ritmul lor. Nu ma observa pentru ca imi pun si eu punga in cap, ca si ei. Cateodata mai ridic capul din pamant si ma uit la ei. Nu au nici o expresie. Si atunci imi revin, si plec iar in lumea mea. Si dupa ce ies dintre ei, ma pun jos, imi aprind o tigara, pun castile in urechi si imi canta Thin Lizzy. Si ma uit la ei cum isi continua drumul. Drumul spre ce? Cateodata imi doresc sa pot face lucruri normale. Cum de ce? E usor. Nu ne dorim noi ceea ce nu avem? Ba da! Iar cei mai prosti dintre noi, atunci cand obtin acel ceva neavut, incepe sa plictiseasca. Nu mai este dorit. In fine, cine sunt eu sa-i judec pe ei? Dar ei cine sunt sa ma judece pe mine? D-aia cateodata ma dezbrac de mine si ma duc printre ei. Imi este bine printre ei putina vreme. Da da da! Imi place sa spun "vreme", nu "timp". Ai invatat doar 3 cuvinte si crezi ca doar alea exista. De ce ii crezi pe cuvant? De ce nu verifici singur? De ce nu te duci mai departe? Nu vrei trairile tale?

Si raman iar uimita. Mi se intampla rar, dar tot mai des in ultima vreme. Asta e bine. Inca nu stiu tot, inca nu am trait tot, desi cateodata cred ca da. E sec atunci. Atunci cand crezi ca nimic nu te mai poate surprinde. Si exact in acel moment, se intampla ceva. De bine sau de rau, nici nu conteaza. (Scriu pe hartie si nu-mi place. Nu scriu drept, literele nu-s egale, unele nu se leaga de celelalte. Asta spune lucruri desre mine si nu stiu daca bune sau rele. Si daca eu nu stiu, nu vreau sa stie altcineva.Si atunci aleg hartia rar.)

Incepe cea mai naspa perioada. De ieri a inceput. Trece repede? O sa o simt la fel ca atunci? Cand incep perioade de genu imi vin in cap marile intrebari "ce caut eu in viata mea? de ce am venit? sa-mi tulbur liniste?" Cateodata ma desprind de mine si ma uit la mine. Is atat de mica. Oare cum eram daca nu eram eu? Si sunt atat de mica datorita "lui". El m-a facut mica si sunt mica doar in fata lui.

Acum ceva timp am aflat ca aproape tot ce faceam era gresit. Trebuie sa-l ignor, nu sa ma bat cu el. Acum trebuie sa reevaluez lucruri, sa le pun in alta ordine. (Imi place cum scrie pixul asta. Parca scrie singur, si poate asa e. Ce stiu eu?). De ce nu mi-au spus ca gresesc? Era datoria lor. Am pierdut atata vreme in timp ce ma bateam cu el. Am pierdut ani, am pierdut oameni, evenimente, sanse. Acum urasc 3 oameni. Pentru ca ei sunt de vina, si nu aveau drept. Si dintre toate, nu vreau sa mai pierd oameni. Astia nu se mai intorc plecati. Iar vremea, la fel. Ramane pierduta, irosita. Trebuie sa gasesc ceva bun si in asta, asa cum zice si poetul "Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?" Oare de ce numai acolo? Nu-mi da o explicatie stiintifica! Nu am ce sa fac cu ea. Nu ma ajuta. Am nevoie de ceva care sa ma ajute. N-am cum sa spun "ajutor". Nu am drept. Poate nu stie cum sau poate nu vrea.

Un comentariu:

adel hakim spunea...

Smile with me
Funny video clips, let's draw a smile on your face
http://badoobook.com/clips/index.php?page=groups&section=videos&grp_id=100002