Nr. 11

Din coltul mintii

Cateodata vreau sa ma ascund. Sa ma ascund de lume. Si atunci ma scufund in muzica. Cateodata intru in rand cu ei. Cu obisnuitii, cu normalitatea. Sunt multi in turma aia, si toti gri. Aceleasi ganduri, aceleasi haine, aceleasi dorinte, aceleasi idealuri, aceleasi frici. Ma strecor incet pe langa ei si intru in ritmul lor. Nu ma observa pentru ca imi pun si eu punga in cap, ca si ei. Cateodata mai ridic capul din pamant si ma uit la ei. Nu au nici o expresie. Si atunci imi revin, si plec iar in lumea mea. Si dupa ce ies dintre ei, ma pun jos, imi aprind o tigara, pun castile in urechi si imi canta Thin Lizzy. Si ma uit la ei cum isi continua drumul. Drumul spre ce? Cateodata imi doresc sa pot face lucruri normale. Cum de ce? E usor. Nu ne dorim noi ceea ce nu avem? Ba da! Iar cei mai prosti dintre noi, atunci cand obtin acel ceva neavut, incepe sa plictiseasca. Nu mai este dorit. In fine, cine sunt eu sa-i judec pe ei? Dar ei cine sunt sa ma judece pe mine? D-aia cateodata ma dezbrac de mine si ma duc printre ei. Imi este bine printre ei putina vreme. Da da da! Imi place sa spun "vreme", nu "timp". Ai invatat doar 3 cuvinte si crezi ca doar alea exista. De ce ii crezi pe cuvant? De ce nu verifici singur? De ce nu te duci mai departe? Nu vrei trairile tale?

Si raman iar uimita. Mi se intampla rar, dar tot mai des in ultima vreme. Asta e bine. Inca nu stiu tot, inca nu am trait tot, desi cateodata cred ca da. E sec atunci. Atunci cand crezi ca nimic nu te mai poate surprinde. Si exact in acel moment, se intampla ceva. De bine sau de rau, nici nu conteaza. (Scriu pe hartie si nu-mi place. Nu scriu drept, literele nu-s egale, unele nu se leaga de celelalte. Asta spune lucruri desre mine si nu stiu daca bune sau rele. Si daca eu nu stiu, nu vreau sa stie altcineva.Si atunci aleg hartia rar.)

Incepe cea mai naspa perioada. De ieri a inceput. Trece repede? O sa o simt la fel ca atunci? Cand incep perioade de genu imi vin in cap marile intrebari "ce caut eu in viata mea? de ce am venit? sa-mi tulbur liniste?" Cateodata ma desprind de mine si ma uit la mine. Is atat de mica. Oare cum eram daca nu eram eu? Si sunt atat de mica datorita "lui". El m-a facut mica si sunt mica doar in fata lui.

Acum ceva timp am aflat ca aproape tot ce faceam era gresit. Trebuie sa-l ignor, nu sa ma bat cu el. Acum trebuie sa reevaluez lucruri, sa le pun in alta ordine. (Imi place cum scrie pixul asta. Parca scrie singur, si poate asa e. Ce stiu eu?). De ce nu mi-au spus ca gresesc? Era datoria lor. Am pierdut atata vreme in timp ce ma bateam cu el. Am pierdut ani, am pierdut oameni, evenimente, sanse. Acum urasc 3 oameni. Pentru ca ei sunt de vina, si nu aveau drept. Si dintre toate, nu vreau sa mai pierd oameni. Astia nu se mai intorc plecati. Iar vremea, la fel. Ramane pierduta, irosita. Trebuie sa gasesc ceva bun si in asta, asa cum zice si poetul "Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?" Oare de ce numai acolo? Nu-mi da o explicatie stiintifica! Nu am ce sa fac cu ea. Nu ma ajuta. Am nevoie de ceva care sa ma ajute. N-am cum sa spun "ajutor". Nu am drept. Poate nu stie cum sau poate nu vrea.

Fara nume

Mi-a fost dor de aici. N-am mai fost de ceva vreme. Cand se aduna multe chestii le asez aici, si fac loc pentru unele noi. Acum s-au adunat iar multe. Nu, nu, nu rele, ci bune, constructive, teorii ale mele, invataturi ale mele. Cineva le-a pus intr-o ordine, eu o sa le pun in alta. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, ci pe CINE ai. Mi se par atat de seci oamenii care se rezuma la "CE". Mi-ar fi placut sa gasesc alt cuvant acum petru ai caracteriza, altul decat "seci", e prea des folosit si nu mai are aceeasi rezonanta si putere. Si revenid la acei oameni, parca irosesc o viata. Le-a fost data o viata iar ei o irosesc, o pierd. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi. Oare pentru ca nu-mi place sa ma cert? Sau oare pentru ca atunci cand m-am despartit de cineva drag, am fost zid? Sunt curioasa cand o sa gasesc raspunsul la miile de intrebari din capul meu. Frica imi este ca voi gasi mai multe raspunsuri sau raspunsuri care nu imi vor placea. Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi. Mi s-a intamplat de 3 ori sa spun NU MAI POT. Si de fiecare data am putut, si de fiecare data am ramas surprinsa. Nu numai ca am putut, dar am devenit si mai puternica. Surprinzator printre alte lucruri care m-au ajutat, muzica a fost mereu cel mai bun medicament. Si muzica chiar hraneste. Multa vreme nu am inteles eu treaba asta, ma bucur ca am descoperit-o. Cand spun cuiva "ma hranesc cu muzica" se uita la mine de parca as zice "mananc cacat". Acum nu ma mai obosesc sa le explic, doar imi pare rau pentru ei si le zambesc :) Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. Timpul lor continua, vietile lor continua. Doar timpul tau se opreste. Pur si simplu inceteaza sa mai existe. Cateodata le opresc pe toate. Toate ceasurile, si le dau drumul dupa ce muzica ma vindeca. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, dar nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca daca cineva are "ochi" te poate invata in foarte putin timp si iti poate da cel mai bun sfat. Asa cum am primit eu "Cristina, sa nu te umanizezi niciodata!" And the dealer wants you thinking That it's either black or white. Thank God it's not that simple In My Secret Life

Bau-Bau

Candva, cineva a plecat cu toate "lucrurile" mele. Pur si simplu le-a luat si a plecat. Chiar daca nu erau ale lui, chiar daca nu are ce sa faca cu ele, chiar daca eu aveam mare nevoie de ele si ma hraneau. Am scris despre marea furaciune in postul "For all girls". Acum incearca sa revina. Aduse bineinteles de altcineva. La un moment chiar alergau spre mine, iar eu eram atat de fericita sa le revad si abia asteptam sa le imbratisez. Dar undeva pe drum s-au oprit si au inceput sa dea in spate. Si cateodata parca ma si vad strigand "opriti-va!!!! opriti-va!!!!". ( viata mea e un mare trip, cum imi zicea cineva drag, vad viata in 4D) M-as multumi cu atat. Se se opreasca acolo. Acolo unde le pot vedea. M-as multumi cu atat. Macar sa le vad, sa stiu ca sunt acolo, sa stiu ca inca exista. Daca le pot vedea, inseamna ca exista si asa inseamna ca exista in mine si poate candva vor fi iar ale mele.

Ma tot intreb de ce s-au oprit? Ce s-a intamplat pe drumul ala spre mine?

Poate pentru ca a reaparut, atunci cand nu trebuia, marele rau? Atunci cand trebuia sa fie totul roz, a reaparut. Mai puternic parca ca niciodata. Am tot incercat sa-l fac sa dispara prin toate metodele. Dar e mult mai puternic decat mine. Cateodata dispare pentru o perioada de timp, luni chiar ani. Si atunci cred ca am scapat de el for good. Dar isi aduce aminte de mine si revine iar. Cred ca sunt preferata lui. Poate nici macar nu dispare asa cum cred eu, poate doar se duce sa bantuie pe altcineva si cand simte ca-mi este bine, isi face aparitia si strica tot. Il stiu de mult. A devenit personaj in viata mea. Cateodata ne duelam. Scrima. Mi se pare o lupta mai dreapta sau poate mai loiala, mai demna, decat o batalie ca in filmele western. Si apoi nici nu ne vedem fetele. Imi este frica, ca il voi omora si cand ii voi da jos masca, va avea chipul meu. Cum spune si melodia "and so I sent some men to fight, and one came back at dead of night, said "have you seen my enemy?"said "he looked just like me" Poate d-aia am si ales scrima.

Ma tot gandesc de ce am facut cunostiinta cu el? De ce a vrut sa ma cunoasca? De ce nu a disparut? Ca toti oamenii, atunci cand ni se intampla ceva rau, ne intrebam "de ce mie?". Asa si eu ma intreb de ce mie? Trebuie sa fi facut ceva rau, ceva foarte rau. Daca nu era ceva foarte rau, nu ramanea atata timp cu mine. Pleca sa pedepseasca pe altcineva. Doar imi atragea atentia "hei! vezi ca ai gresit!" si pleca. Dar nu! A ramas cu mine si presimt ca nu va pleca niciodata.

Dar am tot cautat si nu am gasit nimic rau. Am deschis usi inchise de mult. Am deschis sertare inchise de mult, sertare care nici nu mai aveau cheie. Si tot nu am gasit ceva rau. Si atunci? De ce? Preventiv? Ca daca stau sa ma gandesc, dupa aparitia lui, am facut si eu mici rautati but still the punishment sometimes don't seem to fit the crime.

Am incercat sa traiesc cu el, e ingrozitor. Am incercat sa-l ignor, devine mai puternic. Am incercat sa-i fac in ciuda, imi face si el mie. Am incercat sa-l inec, stie sa inoate. Am incercat sa ma abandonez, nu ma lasa.

Si atunci cred, ca datorita lui, lucrurile mele s-au oprit si n-au mai ajuns la mine. Datorita lui sunt broken and can't get fixed. Iar el in tot timpul asta imi zice ca "this little bear may care, but i dont give a fuck".

Nr. 8

The sin against the sinner ... what goes around comes around.

Am plecat sa ...

Postul asta l-am scris acum eva vreme, ramasese editat. Trebuia postat.

Cateodata nu pot sa dorm aici, si atunci ma duc acolo. Cand mi se aduna toate gandurile si sunt prea mult pentru mine, fug acolo.
Am prieteni foarte dragi, e adevarat ca ii numar pe degetele de la o mana, dar sunt cei mai buni prieteni. Atunci cand au probleme, cand sunt suparati, necajiti si vor sa se descarce sau vor sa zambeasca, ma suna pe mine. Ma bucur ca fac asa, ca au incredere in mine sa-si impartaseasca toate gandurile si toate povestile cu mine. Si mai ales ma bucura gandul, ca de fiecare data ii fac sa zambeasca macar putin, si ei stiu asta. In ultima vreme, am auzit prea multe povesti triste si cumva m-au facut sa ma gandesc la ale mele. Si sunt destule de apasatoare. Ei bine , cand ajung acolo dispar toate, parca inainte de a intra se dau toate jos si ma asteapta linistite langa usa, cand se vor urca iar in spatele meu atunci cand voi pleca. Poate am eu imaginatia prea bogata, poate vad eu lucrurile altfel sau poate ma bucur altfel de ele, nici macar nu conteaza de ce. E clar! Acolo e o alta lume sau cel putin pentru mine e. E liniste si bine acolo, nimic rau. Si ce este si mai tare, este faptul ca ... stie ca e asa pentru mine si nu-mi cere nimic, nu vrea nimic in schimb. Ajung acolo, cateodata nici nu vorbim foarte multe, ma invata cateva piese noi, apoi adorm imbratisata. E foarte ciudat cum un om "sec in cuvinte" iti poate da o senzatie de atat de bine si cald. Iar dimineata primesc clatite cu miere si nuca sau sandwich-urile colorate sau turta sau ciocolata calda. Nu am voie sa fumez daca nu manac ceva. Zilele trecute eram pe drum inspre acolo, si am luat-o pe un traseu nou. La un moment dat nu mai stiam unde sunt, pana am inceput sa recunosc locurile si atunci am gandit "am ajuns acasa". Si m-am oprit. Cum acasa? Nu locuiesc aici, aici nu e casa mea. Oare "acasa" este doar adresa din buletin sau locul unde locuiesti? Minunat mi-au revenit intrebarile care incep cu "oare", asta ca si paranteza :)) Se pare ca nu. Miroase a vanilie si scortisoara acolo, si intr-o vaza micuta pe birou, sunt mereu flori. Pur si simplu iubesc locul ala si sper sa nu-i dispara niciodata vraja.
Asa ca ... atunci cand viata e grea si urat ... plec sa dorm imbratisata acolo.

Gresit?

Am avut zilele trecute o discutie cu Fanelu, despre relatii, iubiri si tot asa si mi-am adus aminte de o alta discutie.

Dupa spusele cuiva, nu e bine ca arunc asa in stanga si in dreapta cu "iubesc" sau "te iubesc". Nu vroiam sa vorbesc despre asta, dar mi-am adus aminte. M-a cam certat Domnul ... hmmm trebuie sa-i gasesc un nick name .... (revenind dupa 10 min) sa-i spunem Domnul Scut. Ei bine da! Domnul Scut satul sa aud intr-o singura zi de prea multe ori " te iubesc! nu te cred! ba daaa! ba nuu! ba te iubesc! balbalba" a simtit nevoia sa se exteriorizeze "bah ia mai terminati-va cu prostiile astea! ce tot atata te iubesc? tu nu-l iubesti! iar tu nu ai ce sa crezi!". A urmat o mica teorie de cateva minute, eu m-am facut mica si l-am ascultat. Cum ca ... daca arunci asa cu ele, isi pierd din insemnatate si atunci cand le spui cu adevarat, nu mai au nici o importanta si nu mai esti crezut si ca nu ai cum sa iubesti pe cineva dupa 2 luni, cand nici macar nu este o relatie prin definitie, este o .... ah asta e alta discutie. Nu acum! Domnul in cauza, adica Domnul Adorabil, ca doar nu-l iubeam pe Domnul Scut :)) categoric impartasea aceeasi parere. Ma uitam asa la ei si ii vedeam cumva gri. Nu am continuat discutia, pentru ca Domnul Scut si-a incheiat teoria cu "hai sa nu mai continuam cacatul asta" :)) Si n-am mai continuat.

Acum ceva vreme ma certa cineva pentru ca eram exact asa. Eram un bloc gri de Bucuresti. Am scris si un post despre asta "Regula nr 1" Si asa este. Doar pentru ca TU nu ai cunoscut altfel, doar pentru ca TU nu ai primit altfel, doar pentru ca TU nu poti altfel, nu inseamna ca DOAR asa se poate sau ca doar asa e corect sau ca doar asa e adevarat. La fel de bine cum iubesti o melodie pentru ca iti da un feeling minunat, cum iubesti un miros pentru ca iti aduce aminte de cel mai tare moment al vietii tale, la fel de bine poti iubi pe cineva dupa 2 luni, fara sa fi atasat de el. Sau ai nevoie de motive? Pentru ca aveti impreuna o manie pentru acadele, nu este suficient? Pentru ca iti face 3in1 desi e rupt de somn si cu siguranta te injura maxim in gand, dar tot iti face, nu este suficient? Pentru ca te imbratiseaza atunci cand ai mai mare nevoie, pentru ca el stie cum sa tina in brate si pentru ca in momentele alea nimic nu mai exista in jur, nu este suficient? Pentru ca atunci cand il vezi iti da o stare de bine si liniste, nu e suficient? Pentru ca atunci cand sunteti in oras, si stie ca ai o problema si din cand in cand te mai intreaba "esti bine? sigur?", nu este suficient? Nu prea a? Trebuie sa treaca n ani, trebuie sa fim atasati, trebuie sa-i gatesc de cel putin 5 ori si sa-i spal 3 perechi de chiloti, eventual de mana, si trebuie sa primesc eventual sa dau, 10 telefoane pe zi cu "ce faci?" "dar ce faci?" si mai ales cu "unde esti?". Domnul Scut a avut insa dreptate cu un lucru. Nu trebuie spus ORICUI.

Ma bucur ca nu-s asa, ma bucur ca nu mi-am pus limite de genu si ca am libertatea de a iubi pe cine vreau, cum vreau eu.